Actuala configuratie administrativa a Bucurestiului nu este cea mai fericita pentru ca:

- o autoritate publica aleasa (primarul de sector) nu poate fi subordonata sau coordonata de alta autoritate (primarul general)

- nu exista o delimitare foarte clara a responsabilitatilor

- uneori apar paralelisme, alteori nimeni nu raspunde

- nu exista o repartizare foarte clara sau este aberanta a bunurilor domeniale (de ex. strada apartine primariei generale, trotuarul - celei de sector, bordura ?)

- apar dificultati in realizarea unor proiecte de anvergura, ce ar presupune participarea atat a capitalei cat si a sectoarelor (ex. o conducta de apa calda ce ar trece si pe o strada din domeniul capitalei si pe sub una a sectoarelor)

- exista “meciuri politice” - date de batalia pentru putere si resurse

- repartizare arbitrara a unor resurse financiare de la capitala catre sectoare

- costuri suplimentare de intretinere a unei administratii stufoase

- costuri “electorale” - sectoarele au atat zona centrala (de birouri, zona comerciala) cat si cartiere de locuit, zone periferice si industriale - acestea genereaza probleme diferite, complexe si oricat de buna ar fi administratia nu poate face fata acestei complexitati

 

Concluzia

Eu nu sustin mentinerea sectoarelor actuale. Solutia 15-20 de zone, arondismente, sectorase - omogene ca functionalitate - ex. zona centru, zona Andronache - Fundeni, zona Colentina etc conducerea sectoraselor - manageri/ administratori publici profesionisti, numiti prin concurs, subordonati primarului general. Acestia ar conduce niste “mini-primarii”, fara consiliu insa, cu un buget propriu.

Avantaje:

- omogenitatea zonei

- profesionalism in conducere

- aparat functionaresc ceva mai redus

- dispar suprapunerile intre capitala si sectorase

- scad cheltuielile electorale si meciurile politice

 

Am gasit intr-un oras o structura apropiata, intr-o forma incipienta, ce poate fi utilizata si in Bucuresti in momentul de fata- primarul a impartit orasul in 10 zone, iar cand facea proiectul de buget, pe langa alocarile generale, stabilea pentru fiecare zona un buget de 1 miliard de lei.

 

Oamenii din acea zona spuneau cum doresc sa fie cheltuiti banii din zona lor. La aceasta structura ar trebui adaugata zona metropolitana - “uniune” voluntara intre capitala si localitatile invecinate in vederea realizarii infrastructurii metropolitane si a unor servicii ce depasesc granitele Bucurestiului (ex. transportul in comun)